Dictionar

benefic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénéfique, lat. beneficus)

1. care oferă un avantaj material sau moral.
2. care face bine, care are o influență favorabilă.
3. favorabil (în sens astrologic).
4. (antonime) calamitos, malefic, nefast.